știrb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus:
știrba-baba-cloanța s. f. =
a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele;
b) (
pop.; uneori cu determinarea
roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte.
2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică;
p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din
sl. štrŭbŭ.