stipula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIPULÁ, stipulez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din
fr. stipuler, lat. stipulare.stipula (Dicționar de neologisme, 1986)STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr.
stipuler, cf. lat.
stipulare].
stipula (Marele dicționar de neologisme, 2000)STIPULÁ vb. tr. a face o stipulație. (< fr.
stipuler, lat.
stipulari)
stipula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stipulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
stipuleázăstipulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.
stipula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIPULÁ, stipulez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. — Din
fr. stipuler, lat. stipulare.