stipula - explicat in DEX

stipula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

stipula (Dicționar de neologisme, 1986)
STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].

stipula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STIPULÁ vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)

stipula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stipulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stipuleáză

stipulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.

stipula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. — Din fr. stipuler, lat. stipulare.