stenos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÉNOS s. n. (
Înv.) Astmă. – Din
ngr. sténosis.stenos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sténos (
înv.)
s. n.stenos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stenos n. astm. [Gr. mod.].
stenos (Dicționaru limbii românești, 1939)sténos n., pl.
urĭ (ngr.
stenosis).
Vechĭ. Rar azĭ. Astmă, dispneĭe, năduf, greutate în respirațiune.
stenos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÉNOS s. n. (
înv.) Astmă. — Din
ngr. sténosis.