stenografia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I.
Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. sténographier.stenografia (Dicționar de neologisme, 1986)STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron.
-fi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
sténographier].
stenografia (Marele dicționar de neologisme, 2000)STENOGRAFIÁ vb. tr. a scrie cu ajutorul stenografiei. (< fr.
sténographier)
stenografia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stenografiá (a ~) (-no-gra-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
stenografiáză, 1
pl. stenografiém (-fi-em); conj. prez. 3
să stenografiéze; ger. stenografíind (-fi-ind)stenografià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stenografià v. a scrie prin stenografie:
a stenografia un discurs.stenografia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I.
Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul semnelor stenografice. [
Pr.: -
fi-a] — Din
fr. sténographier.