stenografie - explicat in DEX

stenografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STENOGRAFÍE s. f. Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale. – Din fr. sténographie.

stenografie (Dicționar de neologisme, 1986)
STENOGRAFÍE s.f. Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / < fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie].

stenografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STENOGRAFÍE s. f. sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit. (< fr. sténographie)

stenografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stenografíe (-no-gra-) s. f., art. stenografía, g.-d. stenografíi, art. stenografíei

stenografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stenografie f. arta de a scrie cu prescurtări tot așa de repede ca și vorba.

stenografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stenografíe f. (vgr. stenós, strîmt, și grafie). Sistema de a scrie pin prescurtărĭ. - De această sistemă se foloseaŭ și Greciĭ și Romaniĭ. Dar ĭa s’a dezvoltat maĭ ales în seculu 18 în parlamente, apoi ĭn universitățĭ și comerciŭ. Marile case comerciale din Eŭropa și America aŭ corespondențĭ stenografĭ care scriŭ peste 100 de cuvinte pc minut și care-s foarte bine plătițĭ. În ultimu timp, a început a se întrebuința fonografu, apoĭ placa de gramofon în locu stenografiiĭ.

stenografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STENOGRAFÍE s. f. Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale. — Din fr. sténographie.