stenahorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STENAHORÍE s. f. (Grecism
înv.)
1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦
Fig. Stare de neliniște, de plictiseală.
2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din
ngr. stenohoría (
pop. stenahoría).
stenahorie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stenahoríe (-íi), s. f. –
1. Necaz, perplexitate. –
2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare.
Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). –
Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din
ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα;
stenos, s. n. (
înv., opresiune), din
ngr. στένωσις.
stenahorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stenahoríe (
înv.)
s. f.,
art. stenahoría, g.-d. stenahoríi, art. stenahoríeistenahorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stenahorie f.
fig. turburare sufletească, neliniște:
dela o vreme îmi venise stenahoria AL. [Gr. mod.: lit. strâmtoare].
stenahorie (Dicționaru limbii românești, 1939)stenahoríe f. (ngr.
stenohorià, strîmtoare, constrîngere, jenă. V.
stenos). Vechstenahorie f. (ngr. stenohoriă strlm- toare, constrlngere, jenă, V. stenos).
Vechĭ. Nevoĭe, ananghie.
Azĭ iron. Turburare sufletească, întristare, depresiune morală, descurajare. Dispneĭe, stenos, greutate de a răsufla. V.
siclet.stenahorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STENAHORÍE s. f. (
înv.)
1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦
Fig. Stare de neliniște, de plictiseală.
2. încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. — Din
ngr. stenohoría (
pop. stenahoría).