steluță - explicat in DEX

steluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.

steluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stelúță s. f., g.-d. art. stelúței; pl. stelúțe

steluță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
steluță f. 1. asterisc; 2. bucată de sticlă în formă de stea pentru policandre; 3. pl. stelișoare; 4. Bot. Mold. bătrâniș.

steluță (Dicționaru limbii românești, 1939)
stelúță f., pl. e. Stea mică. Semn tipografic în formă de stea (asterisc). O plantă care crește prin pădurile umbroase și umede (stellaria nemorum, cu varietatea stellaria holostea, numită și iarbă moale). Pl. Tăĭețeĭ în formă de steluțe.

steluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. — Stele (pl. lui stea) + suf. -uță.