steluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STELÚȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui
stea (
I 1); stelișoară. ♦
Fig. Scânteie.
II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc.
2. (La
pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă).
3. Cusătură în formă de stea.
4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale.
5. Fulg de zăpadă.
6. Stea (
II 2) (mică).
III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe
(Stellaria nemorum). 2. Compus:
steluțe-de-munte = floare-de-colț. –
Stea +
suf. -uță.