stejăriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [
Var.:
stejeríș s. n.] –
Stejar +
suf. -iș.stejăriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stejăríș s. n.,
pl. stejăríșuristejăriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stejăriș n. pădure de stejari:
s’ascunde colo în stejăriș AL.
stejăriș (Dicționaru limbii românești, 1939)stejăríș n., pl.
urĭ (d.
stejar). Pădure de stejarĭ.
stejăriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEJĂRÍȘ, stejărișuri, s. n. Pădurice sau desiș de stejari; stejăriște. [
Var.:
stejeríș s. n.] —
Stejar +
suf. -
iș.