steguleț - explicat in DEX

steguleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, întrebuințat la pavoazări, la ceremonii etc. – Steag + suf. -uleț.

steguleț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
steguleț, stegulețe s. n. (tox.) ac de seringă.

steguleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
steguléț s. n., pl. steguléțe

steguleț (Dicționaru limbii românești, 1939)
steguléț n., pl. e. Steag mic (cum poartă roșioriĭ în vîrfu lăncilor).

steguleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, folosit la pavoazări, la ceremonii etc. — Steag + suf. -uleț.