steguleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui
steag (
1); steag mic, întrebuințat la pavoazări, la ceremonii etc. –
Steag +
suf. -uleț.steguleț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)steguleț, stegulețe s. n. (tox.) ac de seringă.
steguleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)steguléț s. n.,
pl. steguléțesteguleț (Dicționaru limbii românești, 1939)steguléț n., pl.
e. Steag mic (cum poartă roșioriĭ în vîrfu lăncilor).
steguleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui
steag (
1); steag mic, folosit la pavoazări, la ceremonii etc. —
Steag +
suf. -
uleț.