stebluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STEBLÚȚĂ,stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță.
stebluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) steblúță (pop.) (ste-blu-) s. f., g.-d. art. steblúței; pl. steblúțe
stebluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STEBLÚȚĂ,stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. — Steblă + suf. -uță.