ștează (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (
Reg.)
1. Piuă de bătut postav;
p. ext. clădire în care se află instalată această piuă.
2. Instalație rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături. –
Et. nec.