steajăr - explicat in DEX

steajăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

steajăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
steájăr (pop.) s. n., pl. steájăre

steajăr (Dicționaru limbii românești, 1939)
steájăr m., pl. stéjerĭ (bg. stežer, stožar, stllp; sîrb. stožer, steajăr; vsl. stežerŭ, balama [stîlpu balamaleĭ]. V. stejar). Munt. Stîlpu ariiĭ, paru în prejuru căruĭ aleargă caiĭ (ChN. 1, 116, și 2,9) – Și streajăn. (Chir. Grăn.), pl. strejenĭ. V. pivot, babă.

steajăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] — Din sl. stežerŭ.