stârc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊
Stârc cenușiu = bâtlan. – Din
sl. strŭkŭ.