stânjenel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂNJENÉL, stânjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen
(Iris). [
Var.: (
pop.)
stânjinél s. m.] –
Stânjen +
suf. -el.