standard - explicat in DEX

standard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÁNDARD, standarde, s. n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, făcut după un șablon; comun. 2. (În sintagma) Standard de viață = grad de dezvoltare a condițiilor de viață caracteristice unei persoane sau unei colectivități; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

standard (Dicționar de neologisme, 1986)
STÁNDARD s.n. 1. Tip, model făcut de probă. ♦ Totalitatea prescripțiilor de standardizare; document, act (oficial) în care sunt consemnate aceste prescripții. ♦ Standard de viață = nivel de trai; limbă standard = aspect al unei limbi care reprezintă trăsăturile ei comune și modul general de folosire. ♦ (Fig.; peior.) Care nu este original, făcut după șablon. 2. Melodie care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. [Var. ștandard s.n. / < engl., fr. standard].

standard (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÁNDARD s. n. 1. tip, model de probă. ◊ normă sau ansamblu de norme oficiale într-un document care reglementează condițiile dimensionale de funcționare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viață = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; făcut după șablon. ◊ limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulației bănești în baterea și libera circulație a monedelor de aur cu valoare intrinsecă. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

standard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stándard s. n., pl. stándarde

standard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÁNDARD, standarde, s. n. 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, făcut după un șablon; comun. 2. (în sintagma) Standard de viață = grad de dezvoltare a condițiilor de viață caracteristice unei persoane sau unei colectivități; nivel de trai. — Din fr., engl. standard.