stamină - explicat in DEX

stamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis.

stamină (Dicționar de neologisme, 1986)
STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna].

stamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen)

stamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne

stamină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stamínă f., pl. e (fr. étamine [d. lat. stámina, pl. de la stamen, filament], supt infl. luĭ etamină). Bot. Organu masculin al floriĭ, compus din filament, anteră și polen.

stamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. — Din lat. stamen, -inis.