stalagmită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă care se scurg din vârful stalactitelor. – Din
fr. stalagmite.stalagmită (Dicționar de neologisme, 1986)STALAGMÍTĂ s.f. Formație calcaroasă care se înalță ca un țurțur din solul peșterilor. [< fr.
stalagmite, cf. gr.
stalagmos – picătură].
stalagmită (Marele dicționar de neologisme, 2000)STALAGMÍTĂ s. f. formație calcaroasă, con, pe solul peșterilor. (< fr.
stalagmite)
stalagmită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stalagmítă s. f.,
g.-d. art. stalagmítei; pl. stalagmítestalagmită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stalagmită f. concrețiune pietroasă ce se formează în sens invers cu stalactitele peșterilor.
stalagmită (Dicționaru limbii românești, 1939)*stalagmítă f., pl.
e (d. vgr.
stalagmós, pictură; fr. -
gmite). Min. Stalactită formată în direcțiune inversă (pe pavimentu peșteriĭ).
stalagmită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă care se scurg din vârful stalactitelor. — Din
fr. stalagmite.