stal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAL, staluri, s. n. Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor;
p. ext. parte a sălii de spectacole unde se găsesc astfel de scaune. – Din
fr. stalle.stal (Dicționar de neologisme, 1986)STAL s.n. Scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (
p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. [< fr.
stalle].
stal (Marele dicționar de neologisme, 2000)STAL s. n. scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. (< fr.
stalle)
stal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stal s. n.,
pl. stáluristal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stal n. scaun separat și numerotat întrún teatru.
stal (Dicționaru limbii românești, 1939)*stal n., pl.
urĭ (fr.
stalle, it.
stallo, d. germ.
stalt, grajd, loc, derivat d.
stellen, a așeza. V.
etalej, stelaj, pĭedestal). Scaun separat și numerotat în parteru unuĭ teatru.
stal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STAL, staluri, s. n. Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor;
p. ext. parte a sălii de spectacole unde se găsesc astfel de scaune. — Din
fr. stalle.