stalactită - explicat in DEX

stalactită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STALACTÍTĂ, stalactite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe tavanul unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă. – Din fr. stalactite.

stalactită (Dicționar de neologisme, 1986)
STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică].

stalactită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STALACTÍTĂ s. f. 1. formație calcaroasă, țurțur, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (arhit.) element decorativ de această formă. (< fr. stalactite)

stalactită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stalactítă s. f., g.-d. art. stalactítei; pl. stalactíte

stalactită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stalactită f. concrețiune pietroasă ce se formează pe bolta unor peșteri prin continua picurare a apelor încărcate cu carbonat de calce.

stalactită (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stalactítă f., pl. e (d. vgr. stalaktós, picurat; fr. -ctite). Min. Țurțurĭ (de var care se formează pe tavanu peșterilor din care picură apa văroasă).

stalactită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STALACTÍTĂ, stalactite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe tavanul unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă. — Din fr. stalactite.