stagnare - explicat in DEX

stagnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

stagnare (Dicționar de neologisme, 1986)
STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắri

stagnare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.

stagnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna, oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. — V. stagna.