stagnant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAGNÁNT, -Ă, stagnanți, -te, adj. (Despre fluide) Care stă pe loc, care nu curge; stătător. ♦
Fig. (Despre abstracte) Care nu evoluează, nu progresează, care lâncezește; inactiv. – Din
fr. stagnant, lat. stagnans, -ntis.stagnant (Dicționar de neologisme, 1986)STAGNÁNT, -Ă adj. 1. (
Despre ape) Care nu curge; stătător.
2. (
Despre abstracte) Care stă pe loc, nu se dezvoltă; inactiv; (
p. ext.) nefavorabil progresului. [Cf. fr.
stagnant].
stagnant (Marele dicționar de neologisme, 2000)STAGNÁNT, -Ă adj. 1. (despre ape) stătător. 2. (despre abstracte) care nu evoluează, nu progresează; inactiv; (p. ext.) nefavorabil progresului. (< fr.
stagnant, lat.
stagnans)
stagnant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stagnánt adj. m.,
pl. stagnánți; f. stagnántă, pl. stagnántestagnant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stagnant a.
1. se zice de apele ce nu curg;
2. fig. care nu face niciun progres.
stagnant (Dicționaru limbii românești, 1939)*stagnánt, -ă adj. (lat
stágnans, -ántis). Care stagnează:
ape stagnante, (fig.)
afaceri stagnante.stagnant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STAGNÁNT, -Ă, stagnanți, -te, adj. (Despre fluide) Care nu curge; stătător. ♦
Fig. (Despre abstracte) Care nu evoluează, nu progresează, care lâncezește; inactiv. — Din
fr. stagnant,
lat. stagnans, -ntis.