stagiatură - explicat in DEX

stagiatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAGIATÚRĂ, stagiaturi, s. f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] – Stagiu + suf. -tură.

stagiatură (Dicționar de neologisme, 1986)
STAGIATÚRĂ s.f. (Rar) Stagiu. [Pron. -gi-a-. / cf. it. stagionatura].

stagiatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STAGIATÚRĂ s. f. stagiu. (< stagiu + -/t/ură)

stagiatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*stagiatúră (-gi-a-) s. f., g.-d. art. stagiatúrii; pl. stagiatúri

stagiatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAGIATÚRĂ, stagiaturi, s. f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] — Stagiu + suf. -tură.