stagiar - explicat in DEX

stagiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAGIÁR, -Ă, stagiari, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care își face stagiul (într-un domeniu de activitate). 2. Care ține de stagiu, privitor la stagiu. [Pr.: -gi-ar] – Din fr. stagiaire.

stagiar (Dicționar de neologisme, 1986)
STAGIÁR, -Ă adj. Referitor la stagiu. // adj., s.m. și f. (Persoană) care-și face stagiul (într-un domeniu de activitate). [Pron. -gi-ar. / < fr. stagiaire].

stagiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STAGIÁR, -Ă I. adj. referitor la stagiu. II. adj., s. m. f. (cel) care-și face stagiul. (< fr. stagiaire)

stagiar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
stagiar, stagiari s. m. (intl.) persoană aflată în stare de arest preventiv.

stagiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!stagiar (-gi-ar) adj. m., s. m., pl. stagiari; adj. f., s. f. stagiară, pl. stagiare

stagiar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stagiar a. privitor la stagiu. ║ m. cel ce-și face stagiul.

stagiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stagiár, -ă adj. (fr. stagiaire). Care-șĭ face stagiŭ: medic stagiar (în armată). Relativ la stagiŭ: an stagiar. Subst. Cel ce-șĭ face stagiu.

stagiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAGIÁR, -Ă, stagiari, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care își face stagiul (într-un domeniu de activitate). 2. Care ține de stagiu, privitor la stagiu. [Pr.: -gi-ar] — Din fr. stagiaire.