stagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător).
2. (În sintagma)
Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare.
3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din
fr. stage. Cf. lat. stagium.stagiu (Dicționar de neologisme, 1986)STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ♦
Stagiu militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar.
2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situație tranzitorie. [Pron.
-giu. / cf. lat.
stagium, fr.
stage].
stagiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr.
stage, lat.
stagium)
stagiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stágiu (-ii), s. n. – Perioadă de lucru, practică, interimat.
Fr. stage. –
Der. stagiar, adj., din
fr. stagiare; stagiune, s. f., din
it. stagione.stagiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție.
stagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stágiu (perioadă de timp) [
giu pron. giu]
s. n.,
art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (-gi-i-)stagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stagiu n.
1. timp de cercare cerut pentru admiterea la unele funcțiuni;
2. locuire de 10 ani în țară, după care se poate dobândi împământenirea:
dispensă de stagiu.stagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesia sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător).
2. (în sintagma)
Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare.
3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. — Din
fr. stage. Cf. lat. stagium.stagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*stágiŭ n. (fr.
stage, după mlat.
stagium saŭ it.
staggio, care vine d.
stare, a sta. V.
etaj). Timp cerut cuĭva în ainte de a i se acorda o situațiune maĭ înaltă:
a-țĭ face stagiu de soldat, de ajutor de judecător.