stafie - explicat in DEX

stafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.

stafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile

stafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].

stafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
stáfie, V. stahie.

stafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau predind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] — Cf. ngr. s t i h í o n.