stacojiu - explicat in DEX

stacojiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STACOJÍU, -ÍE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] – Stacoj + suf. -iu.

stacojiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stacojíu adj. m., f. stacojíe; pl. m. și f. stacojíi

stacojiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*stacojíu s. n., art. stacojíul

stacojiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stacojiu a. roșu deschis (ca stacojul).

stacojiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
stacojíŭ și stacoșíŭ, -íe adj. (d. stacoj, -coș). Ca stacoșu fert (roș aprins, nărămzat). – Mold. sud. și stocoșiŭ. V. leochiŭ.

stacojiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STACOJÍU, -ÍE, (1) stacojii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare roșie-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). 2. S. n. Culoare stacojie (1). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] — Stacoj + suf. -iu.