stacoj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STACÓJ,stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.
stacoj(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu).
stacoj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stacój (înv., reg.) s. m., pl. stacóji
stacoj(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) stacoj m. rac de mare (Astacus): un stacoj năpraznic ISP. [Gr. mod. ASTAKÓS].
stacoj(Dicționaru limbii românești, 1939) stacój și stacóș m. (ngr. stakós,astakós, d. vgr. ástakos; lat. ástacus, turc. istakos). Rac mare. V. crab.
stacoj(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STACÓJ,stacoji, s. m. (înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] — Din ngr. stakós.