stabulație - explicat in DEX

stabulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc. – Din fr. stabulation.

stabulație (Dicționar de neologisme, 1986)
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].

stabulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STABULÁȚIE s. f. metodă de creștere a vitelor prin menținerea lor, temporară sau permanentă, în grajduri. (< fr. stabulation)

stabulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stabuláție (-ți-e) s. f., art. stabuláția (-ți-a), g.-d. stabuláții, art. stabuláției

stabulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc. — Din fr. stabulation.