stabilizare - explicat in DEX

stabilizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STABILIZÁRE, stabilizări, s. f. Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare, întărire, statornicire. ♦ Fixare a valorii unei monede naționale la un anumit curs. – V. stabiliza. Cf. fr. stabilisation.

stabilizare (Dicționar de neologisme, 1986)
STABILIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare; (spec.) ansamblu de măsuri luate de către stat pentru întărirea monedei naționale. 2. Operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, de transport sau exploatare. [< stabiliza].

stabilizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STABILIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) stabiliza; (spec.) ansamblu de măsuri luate de către stat pentru întărirea monedei naționale. 2. operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, de transport sau exploatare. ◊ tratament chimic sau mecanic pentru mărirea stabilității unui teren de construcții. (< stabiliza)

stabilizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stabilizáre s. f., g.-d. art. stabilizắrii; pl. stabilizắri

stabilizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STABILIZÁRE, stabilizări, s. f. Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare, întărire, statornicire. ♦ Fixare a valorii unei monede naționale la un anumit curs. — V. stabiliza. Cf. fr. s t a b i l i s a t i o n.