spunere - explicat in DEX

spunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÚNERE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. – V. spune.

spunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spúnere (rar) s. f., g.-d. art. spúnerii; pl. spúneri

spunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPUNÉRE, spuneri, s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. — V. spune.