șpronța (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpronțá, șpronțéz, vb. I (reg.)
1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui.
2. (refl.; despre bușteni; în forma:
ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.