sprituire - explicat in DEX



șprițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.