sporofilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOROFÍLĂ, sporofile, s. f. Frunză pe care se formează sporangele. – Din
germ. Sporophyl.sporofilă (Dicționar de neologisme, 1986)SPOROFÍLĂ s.f. Frunză pe care se formează sporangele. [< fr.
sporophylle, cf. gr.
spora – sămânță,
phyllon – frunză].
sporofilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPOROFÍLĂ s. f. frunză pe care se formează sporangele. (< fr.
sporophylle)
sporofilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporofílă s. f.,
g.-d. art. sporofílei; pl. sporofílesporofilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPOROFÍLĂ, sporofile, s. f. Frunză pe care se formează sporangele. — Din
germ. Sporophyl.