spirometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. – Din
fr. spiromètre.spirometru (Dicționar de neologisme, 1986)SPIROMÉTRU s.n. Instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. [< fr.
spiromètre, cf. lat.
spirare – a respira, gr.
metron – măsură].
spirometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIROMÉTRU s. n. instrument folosit în spirometrie. (< fr.
spiromètre)
spirometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spirométru (-me-tru) s. n.,
art. spirométrul; pl. spirométrespirometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. — Din
fr. spiromètre.