spirometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIROMETRÍE, spirometrii, s. f. Stabilire a funcției și a capacității respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. – Din
fr. spirométrie.spirometrie (Dicționar de neologisme, 1986)SPIROMETRÍE s.f. Stabilirea funcției respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. [Gen.
-iei. / < fr.
spirométrie].
spirometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIROMETRÍE s. f. măsurare a capacității de respirație a plămânilor cu ajutorul spirometrului. (< fr.
spirométrie)
spirometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spirometríe (-me-tri-) s. f.,
art. spirometría, g.-d. art. spirometríei; pl. spirometríi, art. spirometríilespirometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIROMETRÍE, spirometrii, s. f. Stabilire a funcției și a capacității respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. — Din
fr. spirométrie.