spinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPINÉT, spineturi, s. n. (
Reg.) Spinărie. –
Spin1 +
suf. -et.spinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spinét (mărăciniș) (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. spinéturispinet (Dicționaru limbii românești, 1939)spinét și
spiníș n., pl.
urĭ (d.
spin, lat.
spinetum). Desiș de spinĭ, spinărie.
spinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPINÉT, spineturi, s. n. (
înv. și
reg.) Spinărie. —
Spin1 +
suf. -
et.