spinărușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPINĂRÚȘĂ,spinărușe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui spinare; spinăruță. – Spinare + suf. -ușă.
spinărușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spinărúșă (rar) s. f., g.-d. art. spinărúșei; pl. spinărúșe
spinărușă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPINĂRÚȘĂ,spinărușe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui spinare; spinăruță. — Spinare + suf. -ușă.