spilcuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (
Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. –
V. spilcui.spilcuit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat
spilcuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spilcuit a. scos din cutie:
gătită și spilcuită cu haine noi POP.
spilcuit (Dicționaru limbii românești, 1939)spilcuít, -ă adj.
Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est
spelcuit. V.
sclivisit, spanhilit, grafină.spilcuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (
Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit.—
V. spilcui.