spilcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPILCUÍ, spilcuiésc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). –
Spilcă +
suf. -ui.spilcui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
spilcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!spilcuí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se spilcuiéște, imperf. 3
sg. se spilcuiá; conj. prez. 3
să se spilcuiáscăspilcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). —
Spilcă +
suf. -
ui.spilcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spilcuì v.
fam. a se găti.