spilcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÍLCĂ s. f. v. spelcă.spilcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spilcă f. ac cu gămălie. [Rus. ȘPILĬKA].
spilcă (Dicționaru limbii românești, 1939)spilcă f., pl.
ĭ (rut. rus.
spilĭka, id.; pol.
spilka, spilcă,
spinka, cataramă).
Vest. Fibulă, bold mare (agrafă) de ținut prinsă pe corp o broboadă, un șal ș. a. Adv.
Gătit spilcă, foarte spilcuit scos ca din cutie (fr.
à qualre épingles).
Est (
spelcă). Sîrmă încovoĭată în formă de U cu care femeile își prind păru (în vest ac de cap). V.
nap.spilcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÍLCĂ s. f. v. spelcă.