spermă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÉRMĂ, sperme, s. f. Substanță lichidă cu compoziție complexă, secretată de glandele sexuale masculine, care conține ca elemente esențiale spermatozoizii. – Din
fr. sperme.spermă (Dicționar de neologisme, 1986)SPÉRMĂ s.f. Secreție a glandelor sexuale bărbătești care conține spermatozoizi. [< fr.
sperme, cf. gr.
sperma – sămânță].
spermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPÉRMĂ s. f. secreție a glandelor sexuale masculine care conține spermatozoizi. (< fr.
sperme, lat., gr.
sperma)
spermă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)SPERMĂ albuș, caimac, cartuș, clei, drojdie de bere, frișcă, lapte bătut, lapți, lăptișor de matcă, lipici, măduvă, mehlem, miere de amoc, muci, mujdei, peltea, polen, scrobeală, spuză, spumă, tărâță, zaț, zeamă.
spermă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spérmă s. f.,
g.-d. art. spérmeispermă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÉRMĂ s. f. Lichid fiziologic cu compoziție complexă, secretat de glandele sexuale masculine care conține ca elemente esențiale spermatozoizii. – Din
fr. sperme.