spelcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÉLCĂ, spelci, s. f. (
Reg.) Ac de păr. [
Var.:
spílcă s. f.] – Din
ucr. špyl'ka.spelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)spélcă (ci), s. f. –
1. Ac de păr, agrafă. –
2. Ac cu gămălie. –
Var. spilcă. Sl.,
cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus.,
rut. špilĭka (Miklosich,
Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan,
Dift., 97). –
Der. spilcui vb. (
Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi);
spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).
spelcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spélcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. spélcii; pl. spelcispelcă (Dicționaru limbii românești, 1939)spélcă, V.
spilcă.spelcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spelcă f. V.
spilcă.spelcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÉLCĂ, spelci, s. f. (
Reg.) Ac de păr. [
Var.:
spílcă s. f.] — Din
ucr. špyl’ka.