spelb - explicat in DEX

spelb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPELB, -Ă, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fața lor) Palid; galben. ♦ (Despe ochi) Lipsit de o culoare precisă și de expresie; spălăcit. 2. (Despre băuturi) Fără gust; fad, searbăd. – Et. nec.

spelb (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spelb (-bă), adj. – Fără culoare, spălăcit. Origine incertă. Pare să fie it. scialbo „alb”. Lipsește din toate dicționarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceară). Nu există probe de uz popular.

spelb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spelb (pop.) adj. m., pl. spelbi; f. spélbă, pl. spélbe

spelb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPELB, -Ă, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fața lor) Palid; galben. ♦ (Despre ochi) Lipsit de o culoare precisă și de expresie; spălăcit. 2. (Despre băuturi) Fără gust; fad, searbăd. — Et. nec.