spelcă - explicat in DEX

spelcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÉLCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spílcă s. f.] – Din ucr. špyl'ka.

spelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spélcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).

spelcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spélcă (reg.) s. f., g.-d. art. spélcii; pl. spelci

spelcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
spélcă, V. spilcă.

spelcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spelcă f. V. spilcă.

spelcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÉLCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spílcă s. f.] — Din ucr. špyl’ka.