spectacular - explicat in DEX

spectacular (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECTACULÁR, -Ă, spectaculari, -e, adj. (Franțuzism) Spectaculos. – După fr. spectaculaire.

spectacular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECTACULÁR, -Ă, spectaculari, -e, adj. (Livr.) Spectaculos. – Din fr. spectaculaire.

spectacular (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECTACULÁR, -Ă adj. Propriu a constitui un spectacol. ♦ Care face senzație, prodigios; spectaculos. ♦ Referitor la spectacol; teatral. [Cf. fr. spectaculaire].

spectacular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECTACULÁR, -Ă adj. spectaculos. (< fr. spectaculaire)

spectacular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spectaculár (livr.) adj. m., pl. spectaculári; f. spectaculáră, pl. spectaculáre

spectacular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spectaculár, -ă adj. (d. spectacul). De spectacul: contemplare spectaculară.

spectacular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECTACULÁR, -Ă, spectaculari, -e, adj. (Livr.) Spectaculos. — Din fr. spéctaculaire.