spărtură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere.
2. Ciob, așchie (produse prin spargere).
3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. –
Spart2 +
suf. -ură.