spărtură - explicat in DEX

spărtură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart² + suf. -ură.

spărtură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spărtúră s. f., g.-d. art. spărtúrii; pl. spărtúri

spărtură (Dicționaru limbii românești, 1939)
spărtúră f., pl. ĭ. Rezultatu spargeriĭ, gaură într’un plan: peatra a făcut o spărtură în geam, ghiuleaua în zid.

spărtură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spărtură f. 1. efectul spargerii; 2. locul unde s’a spart, gaură.

spărtură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. — Spart² + suf. -ură.